Din volumul « Roata – straveche asezare in Tara Vlahilor »  scrisa de domnul Constantin Stanescu, care a realizat monografia comunei Roata de Jos, putem face cateva aprecieri privind trecutul scolii:

Roata de Jos (în trecut, Roata) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Cartojani, Roata de Jos (reședința), Roata Mică și Sadina.

Cele mai vechi materiale şcolare sunt din anul şcolar 1893- 1894, întocmite şi semnate de învăţătorul Constantin Florescu, considerat deschizător de drum al învăţământului din Roata.

In anul 1900, domul Constantin Florescu amenajează in locuinţa sa, două săli de clasă.

Deoarece numărul copiilor crescuse, in anul 1902 exista o şcoală mixtă şi era frecventtată de 42 copii.

Pe data de 4 mai 1908, s-a aprobat construirea unei şcoli formată din două săli de clsă şi o cancelarie, care s-a finalizat in anul 1910.

Despre unităţile şcolare arondate :

• Şcoala Primară nr. 1 Roata de Jos ( Cătunu ) s-a înfiinţat in anul 1957, funcţionând într-o prăvălie. În anul 1960, începe construcţia noului local de şcoală, formată din două săli de clasă, o cancelarie, o sală, un grup sanitar si o magazie. Construcţia s-a finalizat în anul 1962 ;
• Şcoala Primară nr. 2 Sadina s-a înfiinţat in anul 1905, funcţionând în două localuri improvizate. Actualul local, s-a construit în perioada 1932-1933.

 

 

 

Prima menţiune documentară, 5 august 1451, când Vladislav al II-lea Voievod, întăreşte prin hrisov stăpânirea lui Costea cu fii săi Manea şi Radu peste ROTA (ROATA). Numele este legat de organizarea militară a ţării, deoarece cuvântul slavon ROTA – cum este scris în hrisov – înseamnă unitate de ostaşi călări (roata de călăreţi).

 

 

Harta Valachiei, realizata de Johann van der Brugen, 1695 – 1740. Localitatea Roata apare, ca si in alte documete, sub numele de ROTA (http://mapy.mzk.cz/)

Unul dintre cele mai importante obiective turistice din comună este biserica Sadina, monument de arhitectură, construită în 1668. Prin vechimea sa, prin frumuseţea şi originalitaea artei româneşti medievale, biserica se recomandă ca un valoros obiectiv turistic de aici. Biserica aceasta este tot ce a mai ramas dintr-o mănăstire de călugari, infiinţată în anul 1668, pe timpul domniei lui Radu Leon Voievod. Ctitorii ei sunt : Moşul Serafim şi bogatul negutator Iani Popa din Bucureşti, originar din Pogoniana (Epir) , ţinut înăbuşit sub stăpânire turcească – el găsise, ca şi alţi compatrioţi ai săi, drumul către o ţară bogată, unde ortodoxia era lăsată în pace de Islam. Nicolae Iorga dă ca dată a înfiinţării bisericii anul 1632.